Top 5,- filme pe care le-am vazut de sarbatori

In perioada sarbatorilor am vazut mai multe filme. M-am gandit sa fac un top al lor si evident, vi le recomand si voua sa le urmariti 🙂

Locul 5 Ziua Cartitei  , – (Groundhog Day) (1993)

groundhog-day-2044-311

Regizor:

Harold Ramis

Distributie:

Bill Murray, Andie MacDowell

Genul:

Comedie / Fantezie / Dragoste

Durata:

101 minute

 

„Ziua Cartitei” este un film de comedie. Ideea filmului este una interesanta : cum ar fi viata unui om daca aceasi zi s-ar repeta de mai multe ori, adica daca nu ar mai exista „ziua de maine”? Filmul imbina momennte de comedie cu unele de romantism si incearca sa schiteze fragmente din viata unui meteorolog TV a carui conditie umana se imbunatateste de fiecare data in aceeasi zi : de ziua Cartitei.

Scurta descriere:

Un meteorolog fara tragere de inima pentru deplasari este trimis sa faca un reportaj despre povestea unei cartite care prevede vremea. Este al patrulea an in care face reportajul si, astfel, nu mai face nici un efort sa-si ascunda frustarea. Din cauza unui viscol puternic el, impreuna cu echipa sa, sunt obligati sa-si mai petreaca o noapte in oraselul respectiv. Trezindu-se a doua zi, afla cu stupoare ca este din nou Ziua Cartitei. Nedumerit, observa ca oamenii pe care ii intalneste spun exact aceleasi replici si fac exact aceleasi lucruri pe care le-au facut si cu o zi inainte. El realizeaza ca este blocat in ziua respectiva, ce se repeta la infinit. La inceput, se foloseste de acest avantaj, stiind ce avea sa se intample, pentru ca mai apoi sa realizeze ca este blestemat sa-si petreaca toata viata in acelasi loc, vazand aceeasi oameni, facand exact aceleasi lucruri.

Secvente din film :

 
Locul 4 : Mandrie si prejudecata , – Pride & Prejudice (2005)
pride-prejudice-6388-73
 Regizor:
Joe Wright
Distributie:
Keira Knightley, Matthew Macfadyen
Genul:
Dragoste / Drama
Durata:

129 minute

 

 

 

 Pride & Prejudice este o poveste de dragoste despre „cum să reuşim să ne înţelegem unul pe celălalt” şi „să ne gândim la trecut doar dacă amintirea lui ne face plăcere” – aşa cum spune Elizabeth Bennet în cartea lui Jane Austen.

Mi-a placut cum interpreteaza Keira Knightley rolul Elizabethei. Pe langa talentul actoricesc Keira impresioneaza si prin frumusete 🙂 .

Tema filmului este una „mereu recenta” : o mama cu 5 fete incearca sa isi marite fecioarele dupa barbati care au situatie financiara foarte buna si care provin din clasele de elita ale societatii.Dintre cele 5 fete, Elizabeth este cea mai inteligenta. Frumusetea, inteligenta si orgoliul o vor ajuta sa il cucereasca pe Mr. Darcy.

 Pentru femei probabil banii aduc fericirea. Daca asa stau lucrurile, veti descoperi in acest film 🙂

Scurta descriere:

Filmul este o ecranizare foarte reusita a romanului lui Jane Austen. Povestea este cea a iubirii dintre doi tineri. Elizabeth Bennet, provenind dintr-o clasa sociala defavorizata si neavand o educatie adecvata, il intalneste la un bal pe Darcy, un tanar bogat, ale carui pretentii privind o viitoare sotie erau destul de ridicate, acesta ajungand sa se indragosteasca de Lizy. Apar tot felul de obstacole intre iubirea celor doi si cand acestia isi dau seama de ceea ce simt si vor sa faca cunoscut acest lucru, toti raman surprinsi, intrucat credeau ca cei doi se urasc. Scenariul, peisajul din film, actorii fac o combinatie perfecta pentru un film reusit.
Secvente din film :
Locul 3 : Match Point (2005)
matchpoint2
Regizor :
Woody Allen
Distributie:
Scarlett Johansson, Jonathan Rhys-Meyers
Genul :
Dragoste / Drama
Durata:
124 minute
Match Point a fost aplaudat de cei care l-au considerat o revenire la forma de altădată a lui Woody Allen.
Debordând de un cinism care l-ar face invidios până şi pe Chabrol, dar 100% british, Match Point funcţionează deopotrivă ca thriller dostoievskian, ca fabulă fără morală şi ca satiră la adresa societăţii, în general, şi a burgheziei londonez, în special. O melodramă executată cu sânge rece, aşadar, ale cărei trei acte calculate creionează fără grabă şi fără milă traiectoria unui Tom Ripley doar o idee mai scelerat decât cei din jur, un individ sinistru, dar nu deosebit, capabil să calce pe cadavre pentru a obţine… nici el nu ştie ce, veţi realiza asta la vederea cadrului final, usturător de-a dreptul.
Scurta descriere :
Un fost jucator profesionist de tenis, bine educat, care provine dintr-un mediu modest, Chris Wilton, isi ia o slujba de instructor de tenis si se intelege de la inceput cu unul din studentii sai, un tanar instarit pe nume Tom Hewitt, cu care imparte pasiunea pentru opera.

 Wilton incepe sa frecventeze familia Hewitt si o seduce pe Chloe (Emily Mortimer), sora lui Tom.

Este pe cale sa se casatoreasca cu Chloe si sa-si schimbe statutul social, dar face cunostinta cu fermecatoarea logodnica a prietenului sau, Nola Rice (Scarlett Johansson), o americanca venita in Anglia pentru a-si incerca norocul ca actrita.

Desi se casatoreste cu bogata Chloe, Chris devine din ce in ce mai interesat si apoi chiar indragostit de logodnica lui Tom. Escapadele lor pasionale il pun pe Chris in pericolul de a-si pierde si bunastarea financiara si locul in familie, pe care incepuse sa-l indrageasca. Singura rezolvare a problemei nu este chiar asa usor de pus in aplicare…

Secvente din film :

 

Locul 2 Zborul United 93 ,- United 93 (2006)

united-93-158776-655

Regizor:

Paul Greengrass

Distributie :

Christian Clemenson, Lewis Alsamari

Genul:

Thriller / Drama / Istoric

Durata: 111 minute

 

United 93 este un film pe care nu il recomand cardiacilor. El surpinde momentele traite  de niste pasageri in timpul atentatelor de la 11 Septemrie. Cursa United 93 este singura care nu si-a atins tinta (Casa Alba), intrucat pasagerii au avut curajul sa se opuna mortii si au luat initiativa de a-i infrunta pe teroristii care au deturnat avionul.

United 93 e un film care se desfăşoară in timp real, un film frust si crud, in care totul e facut sa para pe bune. Oamenii care îi interpreteaza pe cei 40 de pasageri si membri ai echipajului cursei 93 a United Airlines sunt actori, dar nu unii cunoscuti. Printre cei de la turnurile de control se numara insa adevarati controlori de zbor, care au trait ziua de 11 septembrie la munca. Paul Greengrass a scris scenariul dupa o documentare minutioasa, care a inclus si sute de ore de discutii cu rudele si prietenii celor decedati.

Nimeni nu stie exact ce s-a întîmplat in avion, ce s-a vorbit, cine ce-a făcut. Exista convorbirile telefonice si amintirile. Si presupunerile. Dar in film totul pare clar si veridic si nu atinge cu ceva amintirea celor morti.

United 93 e cutremurător nu atît pentru ca se moare la final, cum prea bine se stie ca s-a intamplat, ci pentru ca, asa strans cum e, aspru, ceva intre documentar si simulare de catastrofa aeriana, e complet lipsit de melodramatic. Nu apasa deloc pedala tragediei, nu recurge la resorturile sensibilitătii, la fobiile noastre. E un film extrem de onest si aparent simplu. Dar cata munca e in spatele simplitătii si firescului numai echipa lui Greengrass stie. Nu ai cum sa te simti martor ocular decat pe bucătele, pentru ca actiunea e fragmentata pe mai multe planuri. Filmul iti da insa o puternica senzatie de prezenta, de imediateţe, te face sa crezi că e foarte posibil ca lucrurile sa se fi întamplat chiar asa cum spune Greengrass.

Scenariul depaseste constructiile consacrate. Trece dincolo de introducere, cuprins si încheiere. Dizolva notiunea de intriga, momentele subiectului si asa mai departe. Filmul începe abrupt, in momentul în care apasă proiecţionistul pe buton, si se termină la fel de abrupt, în cel mai simplu si mai cutremurător fel posibil. Avionul se îndreaptă spre pamant, degringolada de la bord e tot mai mare, vezi iarba apropiindu-se tot mai mult si pe urmă pac, „fade to black”. Şi după cateva secunde începe sa curga genericul. Jurnalistii au rămas trasniţi, si eu am rămas trăsnit, pentru ca dupa ritmul strans al celor 90 de minute (cat un meci de fotbal), finalul cade peste tine ca o ghilotină. Chiar daca ştiai ce urma sa se întample, filmul se termina ca o lovitura bine plasată în plex, după un ritm care s-a tot acumulat.

Filmul mai impresionează si din alte motive. Oamenii din United 93 si-au dat seama că nu sînt victimele unei deturnări banale. Că World Trade Center si Pentagonul fuseseră lovite. Ştiau ce avea sa se întample cu ei. Prin urmare au fost si singurii care au încercat sa lupte. Mai mult decat atat cred ca m-a impresionat faptul că toţi oamenii ăştia erau perfect obisnuiti, ca oricare dintre noi.

Paul Greengrass reuseste sa transmita tragedia fara gesturi largi, fara puneri în scenă fastuoase, ci din gesturile mici, care uneori basculează fara sa le poti controla si fara sa-ti poti crede ochilor in inevitabil.

Secvente din film :

Locul 1 : Cartita , – The Departed (2006)

cartitza

Regizor:

Martin Scorsese

Distributie:

Leonardo DiCaprio, Matt Damon, Jack Nicholson

Genul:

Thriller / Drama / Crima

Durata : 152 minute

 

  

 

Primele minute din The Departed / Cartita sunt pline pana la refuz. Mai intai facem cunostinta cu gangsterul irlandez (din Boston) Frank Costello (Jack Nicholson): cu filozofia lui de viata („Nu vreau sa fiu un produs al mediului meu. Vreau ca mediul sa fie produsul meu.”), cu anticatolicismul lui, cu gusturile lui literare (Joyce – nici mai mult, nici mai putin), cu grija lui paterna, tuşantă, pentru dezvoltarea armonioasa a tinerelor fete din cartier („Ai deja ciclu?”, o antreaba el, an loc de „Ce mai faci?”, pe una dintre ele). Apoi facem cunostinta cu un baiat numit Colin, care e ajutor de preot pana cand Frank al ia si-l face omul lui. Apoi sarim peste niste ani si-l regasim pe baiat la Academia de Politie, unde se pregateste sa devina om al legii, ramanand totodata omul lui Frank – „cartita” lui in Departamentul de Investigatii Speciale. Dar, pe langa acest baiat rau care pare bun (Matt Damon), mai cunoastem (tot la Academie) si un baiat bun care pare rau: pe Billy (Leonardo DiCaprio), care se pregateste sa devina „cartita” politiei in banda lui Frank.

Primim aceste informatii in ţâşnituri scurte si dese, cu mare presiune (montajul e rapid si zgrunţuros), pe care le inghitim odata cu substantele toxice – resentimente interetnice, homofobie reflexa – deversate generos de personaje in limbajul lor, si dupa cateva minute santem atat de surescitati, incat e norocul nostru ca suntem si complet ametiti, altfel tare ma tem ca ne-am sari unii altora la beregata inainte de a apuca sa vedem pe ecran titlul filmului. Daca vi se pare cam mult pentru o expozitiune, credeti-ma ca, cel putin pe partea de ameteala, ce-i aici nu-i nimic pe langa ce era in Infernal Affairs, filmul hong-konghez pe care se bazeaza The Departed: acolo, cei doi actori cu care faceam cunostinta in prolog, in postura baiatului bun care de fapt e rau, respectiv a baiatului rau care de fapt e bun, erau inlocuiti imediat dupa aceea de alti actori, o complicatie suplimentara care, agravata de traditionala miopie a europeanului confruntat cu fizionomii asiatice, aproape ca ne scotea definitiv din joc.

Cartita lui Scorsese nu e decat o jucarie ultracomplexa care executa in gol figuri fascinante – o spirala dubla, o saritura cu dublu surub, care se mai si vede dublu – si tot ce-l intereseaza pe regizor este sa mascheze golul din jurul ei, sa-i dea o aparenta de viata traita si sa vada pana unde o poate duce – cat poate rasuci surubul. Pentru a-si atinge primele doua obiective, el mizeaza pe montajul abrupt, pe limbajul truculent, pe mai vechile (si marile) lui explorari an medii interlope catolice si pe un casting foarte precis. Ce e interesant la Matt Damon e faptul ca, desi arata ca un baiat de zahar, nu-i poti citi gandurile. DiCaprio e dinamita: sare energia negativa din el ca sudoarea din coama unui armasar (si, cu o tigara anfipta an cioc, e clona lui James Dean). Cum e Nicholson? Crezi in gangsterul lui? Nu chiar. Nicholson e un actor pe cat de mare, pe atat de rasfatat, iar rasfatul a scos de mult din pielea lui jegul cartierului, mirosul speluncii si al stradutei dosnice. Dar e un mare showman si, in felul lui, un creator de suspans: si-a obisnuit publicul sa se astepte oricand la orice trasnaie din partea lui si se joaca frumos cu aceasta asteptare. Partea cea mai frumoasa este ca incorporeaza in rol aceasta joaca: personajul lui si-a obisnuit publicul sa se astepte oricand din partea lui la orice extravaganta sau grozavie si are o legenda de intretinut – trebuie sa fie si Rege, si Nebun. (Pe alocuri, suita lui de clovni si ucigasi sugereaza o versiune parodic-mizerabila a curtii unui rege shakespearian, dar, daca paralela e intentionata, Scorsese nu incearca s-o speculeze pentru grandoare.) Pe scurt, nu e un mare rol, dar e o mare cascadorie. La fel si cu filmul: Scorsese nu e un mare autor in The Departed (vechile lui teme si obsesii se regasesc aici ca simple ornamente), dar e un jongler care poate sa tina mult mai multe mingi in aer, mult mai sus si pentru mult mai mult timp decat se obisnuieste in divertismentele hollywoodiene de azi. Singura mea problema e cu finisul, pe care l-am perceput ca pe o aplicare temeinica pana la absurd a vechii solutii oferite de Raymond Chandler autorilor de thriller aflati in impas: sa se deschida o usa si sa apara un tip cu un pistol. OK, dar de cate ori se poate intampla chestia asta in cinci minute?-uri

Finalul nu mi-a placut, insa cred ca filmul merita vazut.

 Scurta descriere:

“Cartita” este plasat in sudul Bostonului, acolo unde Departamentul de Politie al statului Massachusetts a declarat un razboi total, menit sa distruga varfurile crimei organizate. Ideea este sa se puna capat domniei puternicului cap al mafiei, Frank Costello, actionandu-se din interiorul structurii mafiote. Un tanar novice, Billy Costigan, care a crescut in sudul Bostonului, este cel desemnat sa se infiltreze in cercurile mafiei conduse de Costello. In timp ce Billy isi da silinta sa castige increderea lui Costello, un alt tanar politist venit de pe strazile din „sud”, Colin Sullivan, se afirma cu repeziciune in departamentul de politie al statului.

Fiind promovat in Sectia de Investigatii Speciale, Colin face parte dintr-o mana de politisti de elita a caror misiune este sa-l distruga pe Costello. Insa ceea ce nu stiu superiorii sai este ca acest Colin lucreaza de fapt pentru Costello, informandu-l pe seful crimei organizate despre fiecare pas pe care urmeaza sa-l faca politia. Atunci cand atat gangsterii, cat si politia, realizeaza ca o “cartita” s-a infiltrat printre ei, Billy si Colin se afla intr-un continuu pericol de a fi prinsi si dati pe mana dusmanului si fiecare trebuie sa se grabeasca sa descopere identitatea celuilalt pentru a se salva la timp.

Secvente din film :

 

Reclame

Etichete: , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s