Archive for Martie 2010

Barfa neobosita

Martie 5, 2010

Motto : Neputând sã te ajungã, crezi c-or vrea sã te admire?

Intr-un orăsel erau două surori :  Bujorica si Marmota . Aceste surori il bârfeau neincetat  pe vecinul lor, Bretonel.

Marmota era o tipă scundă si era atât de grasă că dacă incercai să o ocolesti te pierdeai. Avea o fizionomie  urâtă si era lipsită de realizări pe plan profesional. In loc să se delecteze cu cititul filosofiei lui Kant, prefera să savureze Kent. Desi purta o proteză dentară acest lucru nu o impiedica să isi clevetească toata ziulica vecinul. In plus, era duplicitară, invidioasă, prostuţă si suferea de Egotism…

Sora ei, Bujorica, avea o infătisare placută, cu ochii albastri si era foarte elegant imbrăcată. Era pricepută la limbi străine,  căci ii plăcea sa se sărute cu strainii folosindu-se de limbă. Era o nimfomană autosuficientă si avea perioade cand suferea de TLP (Totală Lipsă de Penis). Ea atingea culmea fericirii in clipele de fecundare, iar singurele momente in care isi tinea inchisă fleanca erau unele de o intimitate solemnă,  cand ii punea partenerului prezervativul folosindu-se doar de cavitatea bucală.

Intr-o zi, in incercarea de a pune capăt acestor năravuri pătimase, Bretonel se hotari sa o invite la discutie pe una dintre cele două surori. Si pentru că Bujorica era titulara casei, Bretonel se gândi ca o conversatie cu ea ar putea fi constructivă si astfel ar dispărea orice animozitate manifestată in trecut.

Iată mai jos dialogul final al acestei convorbiri :

– ” Pe viitor, nu te voi mai bârfi „, ii promise Bujorica . ” Imi retrag tot ceea ce am spus despre tine”.

Bretonel o privi cu seriozitate. „Nu găsesc niciun motiv care să ma impiedice să nu te iert”, replică el. „Insa orice faptă rea pretinde o ispăsire ” !

– ” Sunt pregatită pentru orice ” răspunse chinuită de remuscări Bujorica.

Bretonel se ridică, merse in dormitorul său si veni inapoi cu o pernă mare, plină cu pene.

„Ia această pernă si du-te cu ea până la tine acasă. Apoi  fă o gaură in ea si adu-mi-o inapoi, iar pe drumul de intoarcere de la tine de acasă te-as ruga să arunci la fiecare pas  o pană la stanga si o altă pană la dreapta „. Aceasta este prima parte a ispăsirii.

Bujorica făcu intocmai ceea ce i se ceruse. După ce reveni la Bretonel acasă, ii inmână perna si il intrebă : ” Care este cea de-a doua parte a ispăsirii?”

” Intoarce-te iar pe drumul care duce spre casa ta si adună toate penele pe care le-ai aruncat !”

Bujorica incepu să se balbaie ca o zăpăcită : „Imi este imposibil cu putintă să adun toate penele pe care le-am aruncat. Le-am imprăstiat la intâmplare, aruncând câte una ici si colo. Intre timp vantul le-a dus in toate părtile. Cum as putea să le mai prind pe toate?”

Bretonel exclamă imediat : ” Asta doream să aud ! La fel este si cu bârfele neobosite si cu denigrările. Odată raspândite sunt purtate de toate vanturile, fără să stim in ce directie. Asadar, cum pot fi ele retractate?”

Anunțuri