In orice sistem democratic nimeni nu este mai presus de Lege.
Conform Constituţiei, toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
Dar oare aşa stau lucrurile şi în realitate?
După ce pe acest blog am cutezat să public un articol despre bârfă, o profesoară a depus plângere la poliţie împotriva mea pentru insultă (art. 205 Cod penal) şi calomnie (art. 206 Cod penal), pe motiv că relatările din acel articol îi lezează imaginea şi demnitatea.
Este dreptul ei democratic de a apela la instituţii ale statului abilitate să soluţioneze anumite reclamaţii.
Marea problemă apare atunci când poliţiştii în loc să ţină cont de prevederile legale şi să soluţioneze în mod corect o plângere, caută cu orice chip să sancţioneze chiar şi atunci când nu au baza legală pentru a sancţiona.
Domnii poliţişti în loc să se amuze pe seama articolului, au îniţiat tot felul de acţiuni menite a mă scoate vinovat.
Spre exemplu, când au venit în unitatea şcolară pentru a lua declaraţii unor elevi, poliţiştii le-au dictat acestor elevi ce anume să scrie.
Aceste demersuri ale poliţiştilor sunt cu atât mai revoltătoare cu cât ele s-au realizat în prezenţa fostului director al unităţii şcolare.
După ce au luat declaraţii de la câţiva cititori, poliţiştii au înaintat către un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu o propunere : propunerea de a fi pus sub urmărire penală.
Procurorul a acceptat … şi astfel, peste noapte, domnii poliţişti au creat un dosar pe numele meu care cuprindea informaţii în legătură cu infracţiunile comise de mine.
Poliţiştii îmi urmăreau cu atenţie noile apariţii de pe blog … şi cum publicam un articol, cum il puneau la dosar pentru a mă incrimina.
Şi … după mai bine de o jumătate de an … au finalizat cercetarea şi au ajuns la concluzia că sunt un infractor dovedit care merită trimis în faţa instanţei pentru a fi judecat şi pedepsit conform infracţiunilor comise.
Insă pentru a ajunge în instanţă, era nevoie şi de acordul procurorului de la Parchetul de pe lângă judecătoria Tg-Jiu.
După ce a analizat dosarul pe care îl primise de la poliţie, domnul procuror a emis o Ordonanţa prin care mă scotea de sub urmărire penală … adică nu trebuia să mai apar în faţa instanţei … dar, în schimb, a considerat de cuviinţă că trebuie să fiu sancţionat întrucât din administrarea “probelor” existente la dosar se confirmau cele semnalate de profesoara reclamantă.
In consecinţa, am fost sancţionat de către procuror cu maximul amenzii administrative în valoare de 10 Milioane lei.
Soluţia adoptată de către procuror mi s-a parut absurdă încă de la început.
Nu voi accepta niciodată ideea de a-fi-sancţionat pentru simplul motiv că am curajul să îmi dau cu părerea pe blog.
După ce în primă fază am depus contestaţie către prim-procuror iar această contestaţie a fost respinsă, am luat decizia de a formula plângere în Instanţă împotriva Ordonanţei procurorului.
Vă recomand să folosiţi bara verticală din dreapta, care este mobilă, pentru a citi fişierul ce va urma.
Vă invit să citiţi cu atenţie Hotărârea adoptată de instanţă, apăsând pe link-ul de mai jos :
https://georgianp.wordpress.com/wp-content/uploads/2011/01/hotararea-penala.pdf
***************************
Este clar că acest blog deranjează, însă persecutarea prin aplicarea unei sancţiuni iraţionale şi nelegale nu îşi are locul într-o societate liberă.
Una din problemele naţionale despre care nu se vorbeşte suficient de mult, este absenţa onoarei.
Virtutea cea mai puţin prezentă pe piaţă este simţul onoarei: de la onoarea individuală la onoarea profesiunii.
Prin sentinţa pronunţată, instanţa a dispus achitarea mea în totalitate.
Dacă aţi citit cu atenţie hotărârea judecătorească aţi putut remarca că insulta şi calomnia au fost abrogate prin Legea 278/2006
Cu alte cuvinte, poliţiştii mi-au fabricat dosar penal pentru anumite infracţiuni care nu mai erau în vigoare încă din anul 2006.
Aceşti oameni din cadrul poliţiei, care sunt plătiţi din bani publici pentru a veghea la respectarea legilor, au avut un rol activ în comiterea de abuzuri şi aplicarea fărădeligilor.
Şi … în aceste condiţii … se ridică o întrebare legitimă : Cât de credibilă mai poate fi această instituţie a Statului român?
Acest caz este emblematic pentru sistemul din România şi reflectă vulnerabilitatea la care este expus individul în faţa unui complot pus la cale de către oameni din diverse structuri ale Statului : educaţie, poliţie şi parchet.
Sprijinul de care s-a bucurat această profesoară reclamantă denotă o stare îngrijorătoare şi evidenţiază faptul că legile nu sunt importante, ci mult mai important este să te foloseşti de relaţiile şi cunoştinţele din sistem pentru a-ţi atinge anumite interese.
Pentru alte informaţii utile, accesaţi şi site-ul http://turceni.wordpress.com/
*********************
georgianp.wordpress.com 