Călătorind prin viață, poți descoperi oameni, locuri și momente care te vor purta pe aripile fermecătoare ale cunoașterii existențiale.
O apă curgătoare și un castel pot ascunde atât de multe taine … iar dacă vrei să le cunoști, nu te grăbi … căci timpul se va opri în loc … doar pentru tine !
Te invit să urmărești filmulețul pe care l-am realizat la Castelul Corvinilor, apăsând pe acest link de internet: https://youtu.be/UfM0vkP17fw
********************
Săracia … un subiect amplu dezbatut, dar până in momentul de faţă, neeradicată.
Pe blogul meu economic am făcut o recenzie la o carte care tratează această problemă.
Astfel, citind articolul, veţi descoperi care sunt cursele în care sunt prinse ţările sărace, care sunt metodele care pot fi utilizate în diminuarea sărăciei şi ce efecte are ignoranţa noastră faţă de eşecul ţărilor subdezvoltate.
Articolul poate fi citit aici : http://economyland.wordpress.com/
******************
Fiecare dintre noi îşi doreşte să caştige cât mai mult.
Putem filosofa pe această temă însă adevărata libertate a individului nu poate avea loc decât atunci când acesta are o situaţie financiară bună.
A trăi de pe-o zi pe alta cu un salariul sub aşteptările noastre inseamnă a accepta neputinţa şi frustrarea de a nu fi împliniţi.
Pe noul meu blog economic, am publicat un articol referitor la salariul minim din Europa.
Poate fi citit aici : http://economyland.wordpress.com/
Economia continuă să joace un rol important in destinul civilizaţiilor şi al existenţei noastre personale.
Din acest motiv, m-am gandit să creez un nou blog.
Pe acest blog vor fi abordate teme cu caracter economic, vor fi traduse articole economice din publicaţii străine sau eventual vor fi făcute recenzii la carti cu continut economic.
Noul blog îl găsiti aici : http://economyland.wordpress.com/
******************
Muzica reprezintă acea vibraţie care transpune existenţa omului în dimensiunile armonioase ale spiritului transcedental.
Muzica este creaţia lăuntrică a imaginaţiei noastre care odată dezlănţuită transformă sunetele în sentimente de mângâiere umană.
Cea mai bună modalitate prin care poţi să îţi dezvălui misterul infinit al fiinţei tale o reprezintă nu cuvintele … ci muzica !!!
***************************
Pe contul personal de youtube, voi posta mai multe creaţii muzicale.
Ca să înţelegeţi mai bine, daţi ” Play ” la video-ul de pe acest link de internet :
https://www.youtube.com/watch?v=FtJVdIR01WI
**********************
In cea de-a doua zi a sederii mele aici, mi-am propus sa cunosc cate ceva din zona in care locuiesc.
O promenada prin centrul localitatii, imi arata ca nemtii stau foarte bine la capitolul organizare : un parc bine intretinut, flori agreabile, piste pentru bicilisti delimitate cu o precizie matematica si nu in ultimul rand, semafoare … multe semafoare.
Ce m-a impresionat as putea spune este meticulozitatea cu care respectau regulile de circulatie .
Spre exemplu, ca sa traverseze o distanta de 3 metri, stateau pana semaforul se facea verde chiar si atunci cand drumul era liber si nu circula nicio masina pe el.
Sau bicilistii, semnalizau de fiecare data intentia de schimbare a directiei desi nu era nimic in spatele lor. Ciudat, nu ?
Iar despre copii, acestia nu se jucau oriunde ci doar in spatii special amenajate.
Pentru mine devenise clar : totul porneste inca din primii ani ai copilariei. Daca vrei sa ai o tara frumoasa trebuie sa ai un sistem de educatie bine pus la punct care sa ii invete pe copii ca regulile sunt facute pentru a fi respectate si ca atat timp cat tu nu le respecti nu poti emite pretentii cu privire la ceilalti.
M-am intors apoi acasa pentru ca vremea nu a tinut cu mine si incepuse a ploua.
Am aprins televizorul si am urmarit diverse emisiuni tv.
Era clar : si nemtii aveau grijile lor insa spre deosebire de noi, ei stiau ca trebuie sa si le rezolve singuri, nu sa astepte salvarea de la un plagiator roman care conduce vremelnic un guvern.
Daca doriti sa vedeti cateva poze realizate in aceasta zi, puteti apasa pe acest link :
https://plus.google.com/photos/105023271550130134199/
******************************************************
Dupa cum am promis, voi relata fiecare zi de vacanta pe care o voi petrece aici, in Germania.
Asadar, sa incepem cu … plecarea 🙂
Odata ajuns in Piata Victoriei din Bucuresti, ma grabesc sa prind atubouzul care ma ducea spre aeroportul Henri Coanda.
Desi cunosteam multe zone din capitala, pana acum niciodata nu pasisem in incinta aeroportului Henri Coanda si totodata era pentru prima oara cand zburam cu avionul.
Ajuns in cele din urma in fatza portii de unde se face decolarea, am avut neplacuta surpiza sa constat ca trebuie sa astept o jumatate de ora in plus pentru a decola spre destinatia dorita.
Urcat in avion, astept cu nerabdare ca acesta sa isi ia zborul. Eram curios. Doream sa cunosc acea senzatie de a-fi-deasupra norilor.
In cateva minute aveam sa aflu cum este sa ii privesti pe muritori de la inaltime. Era minunat acolo sus.
Si totusi un zgomot ciudat imi intrerupe savoarea acestui zbor.
Era un tigan gras care dormea si care incepuse a sforai mai tare decat zgomotul produs de avion.
Iata ca aveam acum un motiv in plus de a detesta grasanii care nu stiu sa fie manierati nici macar in somn.
Imi pun mainile la urechi, dar degeaba. Reusise sa ma indispuna.
Usor, usor, timpul celor doua ore de zbor se apropie de final. Avionul coboara incetisor spre pamant … Coboara , coboara … Credeam ca se va prabusi .
O zdruncitura puternica cu solul imi da ceva emotii, insa aplauzele calatorilor ma fac sa inteleg ca de fapt totul se sfarsise cu bine.
Pe aeroportul din Dortmund imi astept sora cea mica cam o jumatate de ora pana sa vina dupa mine.
In tot acest timp ma plimb prin micutul aeroport.
Ies afara. Pe peron, grupuri de tineri care consuma bere si se simt bine unii cu altii. Mai incolo niste fete cu aliura tipic de nemtoice bastinase mananca inghetata.
In cele din urma, plec de pe aeroport si imi las sora sa conduca linistita masina pe autostrada .
Rand pe rand sunt sunat de toti membrii familiei, care ma intreaba insistent: “Cum e Germania? Iti place ?”
Nu intelegeam aceasta dorinta neobisnuita a lor. Daca erau atat de curiosi, puteau intra pe Google Maps si sigur ar fi vazut ceea ce vedeam si eu.
Ajungem la locuinta din Germania. Ma odihnesc vreo doua ore, dupa care spre seara vizitam anumite imprejurimi.
Ma impresioneaza locurile. Sunt asa cum imi doream : cu multa verdeata, bine intretinute, case rustice, oameni relaxati si cu pasarele care cantau foarte frumos.
Vizitez intr-un tarziu si castelul Neuhaus. E cochet, magrinit de apa si de flori.
O zi, o seara, o ora, o clipa … timpul nu mai conta : eram acolo unde trebuia !!!
Daca doriti sa vedeti si niste poze, puteti apasa pe acest link :
https://plus.google.com/photos/105023271550130134199
******************************************************
Nu am mai scris de ceva vreme pe acest blog …
Am fost foarte ocupat, nu am avut nici timp si nici buna dispozitie necesara scrisului …
Si pentru ca noul an scolar se apropie de sfarsit, m-am gandit sa imi iau o saptamana de vacanta incepând cu ziua de miercuri… in Germania.
Voi relata zilnic pe blog fiecare eveniment ce il voi trai in aceasta tara … si poate la final voi incerca sa inteleg ce anume o face sa fie asa specială …
Ştim că fiecare moment din viaţa noastră petrecut în compania persoanei pe care o iubim … este un moment special !
Suntem fiinţe raţionale, visăm să ocupăm poziţii sociale cât mai avantajoase pentru că avem un interes şi ne simţim frustraţi când eşuăm.
Îngrijoraţi de trecerea timpului şi preocupaţi de împlinirea personală, încercăm să părem în ochii celorlalţi ceea ce nu suntem de fapt.
Persoanele pe care le întâlnim în această lume trăită a vieţii, contează doar dacă participă la a ne face pe noi fericiţi.
Ca să înţelegeţi mai bine, daţi ” Play ” la video-ul de pe acest link de internet :
http://www.youtube.com/watch?v=YhajJDJeDcU
******************************
Si pentru ca suntem in vacanta, m-am gandit sa postez si un articol despre “altceva” decat mizeriile din cadrul profesional.
Zilele acestea ma aflu in Bucuresti, capitala cu “meleoane” de locuitori.
Desi am facut aici facultatea, in renumita Piata Romana, marturisesc cu o oarecare dezinvoltura ca nu am fost niciodata la o piesa de teatru.
Ei bine, joi seara am fost in premiera la teatru , mai exact la teatru Bulandra.
Nu am fost singur , iar biletul a costat vreo 50 lei , dar insa nu l-am platit eu ci fratele meu.
Piesa de teatru care s-a jucat a fost “Maitrey” .
Desi nu am citit aceasta opera in liceu , am avut acum ocazia sa aflu despre subiectul ei chiar din piesa de teatru la care asistam.
Astfel, sub interpretarea lui Maia Morgenstern in rolul lui Matrey la batranete care povestea detaliile actiunii , am inteles ca ar fi fost vorba despre vreo doi studenti europeni, care s-ar fi dus in India si au intalnit culmea, niste indieni :))
Ei bine, unul dintre ei al carui nume nu mi-l amintesc acum, se indragosteste de tanara Maitrey care nu avea cica decat vreo 16 ani.
Ce pot spune e ca mi-a placut tanara actrita care o interpreta pe Maitrey. Am aflat ca o cheama in realitate Aylin Cadir .
Mi s-a parut a fi frumoasa si isi interpreta rolul destul de bine.
Vazand-o cum joaca acel rol aveai impresia ca parca povestea de iubire a ei capata conotatii ale relatiatii prezente. Daca nu as fi stiut ca sunt un spectator la o piesa de teatru, as fi putut crede ca momentele de iubire erau reale si se realizau chiar in timpul actului de pe scena.
O asemenea constatare iti creeaza sentimente emotionante si te face sa crezi ca iubirea este singura valoare ce poate da sens vietii.
La final pot spune ca nu stiu daca ma voi mai duce la teatru insa cert est un lucru : fiecare dintre noi jucam un rol intr-o piesa pe care nu o intelegem si care stim ca se va termina candva iar atunci cand cortina va cadea si aplauzele vor inceta ne dam seama ca acea piesa nu a durat prea mult si am vrea sa o jucam la nesfarsit.
georgianp.wordpress.com 